defeca
română
Etimologie
Din franceză déféquer < latină defaecare.
Pronunție
- AFI: /de.fe'ka/
Verb
| Conjugarea verbului defeca | |
| Infinitiv | a defeca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
defechez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să defecheze |
| Participiu | defecat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a limpezi un lichid, provocând depunerea substanțelor care se află în suspensie.
- (v.tranz.) a precipita albuminele dintr-o soluție cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluția.
- (v.tranz.) a purifica zemurile din industria zahărului prin tratare cu lapte de var.
- (v.tranz.) a evacua materiile fecale din intestin.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online