căpețel

română

Etimologie

Din latină capitellum.

Pronunție

• AFI: /kə.pe'ʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului căpețel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căpețel	căpețele
Articulat	căpețelul	căpețelele
Genitiv-Dativ	căpețelului	căpețelelor
Vocativ	căpețelule	căpețelelor

1. bucățică mică (din ceva).
2. colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea morților.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clapete

Referințe

• DEX '98 via DEX online