cărăbușel

română

Etimologie

Din cărăbuș + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /kə.rə.bu'ʃel/

Substantiv

Declinarea substantivului cărăbușel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cărăbușel	cărăbușei
Articulat	cărăbușelul	cărăbușeii
Genitiv-Dativ	cărăbușelului	cărăbușeilor
Vocativ	cărăbușelule	cărăbușeilor

1. insectă dăunătoare din ordinul coleopterelor, asemănătoare cu cărăbușul, dar mai mică și mai păroasă decât acesta (Rhizotrogus solstitialis).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arabescul
• basculare

Referințe

• DEX '98 via DEX online