caftan
română
Etimologie
Din turcă kaftan.
Pronunție
- AFI: /kaf'tan/
Substantiv
| Declinarea substantivului caftan | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caftan | caftane |
| Articulat | caftanul | caftanele |
| Genitiv-Dativ | caftanului | caftanelor |
| Vocativ | caftanule | caftanelor |
- (înv.) manta orientală, albă, lungă și largă, împodobită cu fire de aur sau de mătase, pe care o purtau domnitorii și boierii români.
- simbol al rangului de boier.
Cuvinte derivate
Expresii
- A îmbrăca (cu sau în) caftan = a (se) ridica la rangul de domn sau de boier
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online