caftan

română

Etimologie

Din turcă kaftan.

Pronunție

• AFI: /kaf'tan/

Substantiv

Declinarea substantivului caftan
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	caftan	caftane
Articulat	caftanul	caftanele
Genitiv-Dativ	caftanului	caftanelor
Vocativ	caftanule	caftanelor

1. (înv.) manta orientală, albă, lungă și largă, împodobită cu fire de aur sau de mătase, pe care o purtau domnitorii și boierii români.
2. simbol al rangului de boier.

Cuvinte derivate

• căftănel
• căftăni
• căftănie

Expresii

• A îmbrăca (cu sau în) caftan = a (se) ridica la rangul de domn sau de boier

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online