mut

Vezi și : Mut, Mut., mút, mût, műt, mụt, mứt

română

Din latină mutus, muta, mutum.

Declinarea adjectivului mut
	Singular	Plural
Masculin	mut	muți
Feminin	mută	mute
Neutru	mut	mute

(despre oameni; adesea substantivat) care nu poate vorbi, care este lipsit de facultatea vorbirii.
(despre acțiuni, atitudini ale omului) care se face, se petrece în tăcere, care nu se exprimă prin cuvinte.
care nu vrea sau nu poate să vorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări; (p.ext.) căruia nu-i place să vorbească (mult), care este tăcut din fire, taciturn.
(adverbial) fără zgomot.
(p.ext.) (despre elemente ale naturii etc.) tăcut, liniștit.

(substantivat; fam.) Asta să i-o spui lui mutu, = se spune cuiva în afirmațiile căruia n-ai încredere, care exagerează, care minte
Unde a dus (surdul roata și) mutul iapa = foarte departe

Declinarea substantivului mut
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mut	muți
Articulat	mutul	muții
Genitiv-Dativ	mutului	muților
Vocativ	mutule	muților

Din muta.