călători

română

Etimologie

Din călător.

Pronunție

• AFI: /kə.lə.toˈri/

Verb

Conjugarea verbului (se) călători
Infinitiv	a (se) călători
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) călătoresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) călătorească
Participiu	călătorit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum.

   Pe unde n-a călătorit?

2. a fi călător, a fi la drum.
3. (v.refl.) (fig. reg.) a se sfârși; a muri.

Sinonime

• 1: colinda, cutreiera, peregrina, umbla, voiaja, (rar) drumui, (înv.) strănici

Cuvinte derivate

• cale
• călător
• călătorie

Traduceri

a voiaja

arabă: سافر (sá:fara) (العربية) bosniacă: putovati (bosanski) catalană: viatjar (català) chineză: 旅行 (lǚxíng) (中文) croată: putovati (hrvatski) engleză: travel (English), voyage (English) finlandeză: matkustaa (suomi), matkailla (suomi) franceză: voyager (français) germană: reisen (Deutsch) interlingua: viagiar (interlingua)

italiană: viaggiare (italiano) maghiară: utazni (magyar) norvegiană: reise (norsk) m. neerlandeză: reizen (Nederlands) poloneză: podróżować (polski) portugheză: viajar (português) rusă: путешествовать (putešéstvovat’) (русский) sârbă: путовати (putovati) (српски / srpski) spaniolă: viajar (español) suedeză: resa (svenska)

Etimologie

Din călător.

Pronunție

• AFI: /kə.ləˈtorʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru călător.

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru călător.

Referințe

• DEX online