canaf

română

Etimologie

Din maghiară kanaf, din arabă aç-cenife (Cihac, II, 487), confer spaniolă cenefa.

Alternativ, din germană Knauf („capitel de coloană, mâner de sabie”) (Scriban, Șăineanu) (MDA).

Pronunție

• AFI: /kaˈnaf/

Substantiv

Declinarea substantivului canaf
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	canaf	canafuri
Articulat	canaful	canafurile
Genitiv-Dativ	canafului	canafurilor
Vocativ	canafule	canafurilor

1. (reg.) ciucure.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online