sabie
Etimologie
Din maghiară száblya de la szab ("a tăia").
Pronunție
- AFI: /'sa.bi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului sabie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sabie | săbii |
| Articulat | sabia | săbiile |
| Genitiv-Dativ | sabiei | săbiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- armă tăioasă formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe una dintre laturi și fixată într-un mâner.
- Scoate sabia din teacă.
- (sport) una din probele de scrimă in care se folosește sabia.
- armă formată dintr-o lamă elastică de oțel, din gardă și mâner, folosită la scrimă.
- (Pelecus cultratus) pește de apă dulce, cu corpul turtit lateral și cu abdomenul arcuit.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- Sabia lui Damocles = pericol mare care amenință în orice moment situația cuiva
- A trece (sau a lua, a trage) în (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici
- A pune mâna pe sabie = a porni la luptă
- A scoate (sau a trage) sabia (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a porni război
- A-și pune capul (teafăr sau sănătos) sub sabie = a-și cauza singur un necaz, o nenorocire
- Sabie cu două tăișuri = se spune despre o situație care prezintă, în același timp, avantaje și dezavantaje, prespective și pericole
Traduceri
armă albă constând dintr-o lamă lungă de oțel
|
|
pește