candoare
Etimologie
Din franceză candeur < latină candor, -oris.
Pronunție
- AFI: /kan'do̯a.re/
Substantiv
Declinarea substantivului candoare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | candoare | candoarea |
Articulat | candori | candorile |
Genitiv-Dativ | candorii | candorilor |
Vocativ | ' | ' |
- curățenie sufletească.
- (peior.) naivitate, prostie.
- ingenuitate.
Sinonime
- 1: inocență
- 3: ingenuitate
Antonime
Cuvinte apropiate