inocență

română

Etimologie

Din franceză innocence < latină innocentia.

Pronunție

• AFI: /i.no'ʧen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului inocență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	inocență	inocențe
Articulat	inocența	inocențele
Genitiv-Dativ	inocenței	inocențelor
Vocativ	inocență	inocențelor

1. curățenie sufletească, nevinovăție; candoare.
2. (ir.) naivitate, simplitate; ignoranță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• canțonei
• conținea

Referințe

• DEX '98 via DEX online