prostie

română

Etimologie

Din prost + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /pros'ti.e/

Substantiv

Declinarea substantivului prostie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prostie	prostii
Articulat	prostia	prostiile
Genitiv-Dativ	prostiei	prostiilor
Vocativ	prostie	prostiilor

1. starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare.
2. vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• oprești

Referințe

• DEX '98 via DEX online