capîntortură

română

Etimologie

Din cap + întort „întors” + sufixul -ură.

Pronunție

• AFI: /kap.ɨn.tor'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului capîntortură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	capîntortură	capîntorturi
Articulat	capîntortura	capîntorturile
Genitiv-Dativ	capîntorturii	capîntorturilor
Vocativ	capîntortură	capîntorturilor

1. mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul; sucitoare (Jynx torquilla).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online