carabiniere
Vezi și : carabinière |
(italiano)
Etimologie
Din franceză carabinier; echivalent cu carabina („carabină”) + -iere.
Pronunție
- AFI: /karabiˈnjɛre/
Substantiv
carabiniere m., carabinieri pl.
- (spec.) carabinier, jandarm
- ho visto due carabinieri con le nuove moto d'ordinanza
- (p.gener.) polițist
- (fig.) om autoritar și sever, zbir, satrap
Sinonime
- 1: (înv., ist.) militare dell'Arma, gendarme, (argou) caramba
- 3: (fam.) cerbero