gendarme
![]() |
(English)
Etimologie
Împrumutat din franceză gendarme.
Pronunție
Substantiv
Referințe
(français)
Etimologie
Pronunție
Substantiv
gendarme m., gendarmes pl.
- (mil.) jandarm
- (fig. și fam.) individ autoritar
- Faire le gendarme.
- (fig. și fam.) femeie solidă cu un aer autoritar, jandarm
- C'est un gendarme, un vrai gendarme.
- (entom.) vaca-Domnului, boul-Domnului, ochiul-Domnului
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
Vezi și
Etimologie
Din gendarmer.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru gendarmer.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru gendarmer.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru gendarmer.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru gendarmer.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru gendarmer.
Referințe
(italiano)
Etimologie
Împrumutat din franceză gendarme.
Pronunție
Substantiv
gendarme m., gendarmi pl.
- (mil.) jandarm; (p.ext.) polițist
- (fig. și fam.) persoană solidă cu un aer autoritar, jandarm
- Quell'infermiera è un gendarme.
Sinonime
- 1: (spec.) poliziotto, carabiniere, guardia, agente di polizia