polițist
Etimologie
Din germană Polizist.
Pronunție
- AFI: /po.li'ʦist/
Substantiv
Declinarea substantivului polițist | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | polițist | polițiști |
Articulat | polițistul | polițiștii |
Genitiv-Dativ | polițistului | polițiștilor |
Vocativ | polițistule | polițiștilor |
- agent de poliție, funcționar de poliție.
Sinonime
- polițai, (înv. și reg.) polițar, (înv.) polițmaistru, (arg.) sticlete
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
funcționar la poliție
|
|
Adjectiv
Declinarea adjectivului polițist | ||
Singular | Plural | |
Masculin | polițist | polițiști |
Feminin | polițistă | polițiste |
Neutru | polițist | polițiste |
- polițienesc.
- (despre state sau regimuri politice) care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode samavolnice.
Sinonime
Cuvinte compuse
- Roman (sau film) polițist = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale mai mult sau mai puțin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui polițist sau a unui detectiv.
Traduceri
de poliție
|