română

Etimologie

Din franceză carapace.

Pronunție

  • AFI: /ka.ra'pa.ʧe/


Substantiv


Declinarea substantivului
carapace
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carapace carapace
Articulat carapacea carapacele
Genitiv-Dativ carapacei carapacelor
Vocativ carapace carapacelor
  1. înveliș osos, cornos sau calcaros care protejează corpul unor animale.


Traduceri

Anagrame

Referințe