carpenter
 Vezi și : Carpenter
|
(English)
Etimologie
Din engleză medie, care provine din anglo-normandă carpentier (confer franceză veche charpantier) < latină târzie carpentārius („tâmplar”), din latină carpentārius („căruțaș, cărăuș”), din carpentum („car, trăsură”).
Inevitabil din limba galeză carbantos < proto-celtică *karbantos („car”), probabil înrudit cu *karros („car, căruță”). Confer și car.
Pronunție
Substantiv
carpenter, pl. carpenters
- tâmplar, lemnar, dulgher
- The carpenter built the entire cabin.
- (mar.) marangoz
- (spec.) fel de car cu două roți
Sinonime
Cuvinte apropiate
Verb
| Conjugarea verbului to carpenter | |
| Infinitiv | to carpenter |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
carpenters |
| Trecut simplu | carpentered |
| Participiu trecut | carpentered |
| Participiu prezent | carpentering |