cartotecă
română
Etimologie
Din germană Kartothek, rusă картотeка (kartoteka).
Pronunție
- AFI: /kar.to'te.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cartotecă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cartotecă | cartoteci |
| Articulat | cartoteca | cartotecile |
| Genitiv-Dativ | cartotecii | cartotecilor |
| Vocativ | cartotecă | cartotecilor |
- totalitatea fișelor de evidență care cuprind date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituție, orânduite după anumite criterii; cartonieră.
- cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online