cutie
Etimologie
Din turcă kutu ← neogreacă kutí.
Pronunție
- AFI: /ku'ti.e/
Substantiv
Declinarea substantivului cutie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cutie | cutii |
Articulat | cutia | cutiile |
Genitiv-Dativ | cutiei | cutiilor |
Vocativ | ' | ' |
- obiect de lemn (sau de metal, de carton etc.) în formă de cub (sau altă formă), gol în interior), în care se păstrează sau care protejează diverse lucruri.
- sertar sau alt loc de păstrare.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- cutie de carton
- cutie craniană
- cutie de distribuție
- cutie de conserve
- cutie de lemn
- cutie toracică
- cutie de rezonanță
- cutie de viteze
Expresii
- Scos ca din cutie = îmbrăcat elegant
- Bagă capul la cutie! = ferește-ți capul, proptește-l în piept! (Figurativ) fii prudent, păzește-te!
Traduceri
Traduceri
|
|