criteriu
Etimologie
Din franceză critérium.
Pronunție
- AFI: /kri'te.rju/
Substantiv
Declinarea substantivului criteriu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | criteriu | criterii |
Articulat | criteriul | criteriile |
Genitiv-Dativ | criteriului | criteriilor |
Vocativ | criteriule | criteriilor |
- punct de vedere, principiu, normă pe baza cărora se face o clasificare, o definire, o apreciere.
- probă sportivă, concurs servind de obicei la selectarea celor mai buni sportivi, dintr-o anumită ramură.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online