cartușieră

română

Etimologie

Din franceză cartouchière.

Pronunție

• AFI: /kar.tu.ʃi'e.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului cartușieră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cartușieră	cartușiere
Articulat	cartușiera	cartușierele
Genitiv-Dativ	cartușierei	cartușierelor
Vocativ	cartușieră	cartușierelor

1. geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele; brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online