centură

română

Etimologie

Din franceză ceinture.

Pronunție

• AFI: /ʧen'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului centură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	centură	centuri
Articulat	centura	centurile
Genitiv-Dativ	centurii	centurilor
Vocativ	centură	centurilor

1. curea (lată) de piele, de pânză etc. cu care se încinge talia; cordon, cingătoare.
2. (mil.) curea lată de piele (rar de pânză) care se pune în jurul taliei și de care se agață sabia, baioneta sau tocul pistolului; centiron.
3. fâșie lată de pânză, de elastic, de material plastic etc. cu care se încinge abdomenul pentru a-l susține sau pentru a-l menține în poziție corectă.
4. (anat.) ansamblu osos prin care extremitățile se leagă de trunchi.
5. (sport) linie orizontală, imaginară, la nivelul ombilicului, care marchează limita sub care loviturile la box sunt nepermise de regulament.
6. (la lupte) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile.
7. grindă orizontală rezemată pe toată lungimea ei pe zidurile unei clădiri, în vederea realizării legăturii dintre ziduri.
8. (constr.) brâu de beton pe care se fixează planșeul clădirilor.
9. fâșie continuă de tablă de oțel care formează bordajul unei nave.

Cuvinte compuse

• centură de campion
• centură de gimnastică
• centură ortopedică
• centură de salvare
• centură de siguranță
• centură pelviană
• centură scapulară
• centură de radiație
• centură de fortificații

Expresii

• Până, la centură = (de la umeri) până la talie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• centaur
• curante
• cărunte
• cârnuțe
• cernuta
• curenta
• curtean
• centrau

Referințe

• DEX '98 via DEX online