Etimologie

Cuvânt oriental, confer turcă çapul („incursiune”) (Șeineanu, II, 121; DAR); lipsește însă etimonul direct numai dacă nu este ucraineană чамбул (čambul), poloneză czambul.

Pronunție

  • AFI: /ʧe̯amˈbur/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceambur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceambur ceambururi
Articulat ceamburul ceambururile
Genitiv-Dativ ceamburului ceambururilor
Vocativ ceamburule ceambururilor
  1. (înv.) detașament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade.

Expresii

  • (pop.) A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba


Traduceri

Referințe