Etimologie

Din a trimite.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
trimis
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trimis trimise
Articulat trimisul trimisele
Genitiv-Dativ trimisului trimiselor
Vocativ trimisule trimiselor
  1. (rar) trimitere.


Traduceri

Etimologie

Din a trimite.

Substantiv


Declinarea substantivului
trimis
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trimis trimiși
Articulat trimisul trimișii
Genitiv-Dativ trimisului trimișilor
Vocativ trimisule trimișilor
  1. persoană căreia i s-a încredințat o misiune oficială; delegat, mesager.
  2. reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului.
  3. (fig.) apostol, misionar.


Traduceri

Referințe