centumvir

română

Etimologie

Din latină, franceză centumvir.

Pronunție

• AFI: /ʧen.tum'vir/

Substantiv

Declinarea substantivului centumvir
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	centumvir	centumviri
Articulat	centumvirul	centumvirii
Genitiv-Dativ	centumvirului	centumvirilor
Vocativ	centumvirule	centumvirilor

1. membru al unui colegiu de judecători format dintr-o sută de magistrați care judecau afacerile civile în vechea Romă.
2. magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online