judecătoare

română

Etimologie

Din judecător.

Pronunție

• AFI: /ʒu.de.kə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului judecătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	judecătoare	judecătoare
Articulat	judecătoarea	judecătoarele
Genitiv-Dativ	judecătoarei	judecătoarelor
Vocativ	judecătoareo	judecătoarelor

1. funcționară de stat, numită sau aleasă, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ, jude.
2. persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online