cercuit

română

Etimologie

Din a cercui.

Pronunție

• AFI: /ʧer.ku'it/

Substantiv

Declinarea substantivului cercuit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cercuit	cercuite
Articulat	cercuitul	cercuitele
Genitiv-Dativ	cercuitului	cercuitelor
Vocativ	cercuitule	cercuitelor

1. faptul de a cercui.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crucițe
• cucerit

Referințe

• DEX '98 via DEX online