cercui
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ʧer.ku'i/
Verb
| Conjugarea verbului cercui | |
| Infinitiv | a cercui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cercuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cercuiască |
| Participiu | cercuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta.
- (v.tranz.) (fig.) (de obicei în concurență cu încercui) a cuprinde ca într-un cerc; a înconjura.
- (v.tranz.) (fig.) a limita, a mărgini.
- (v.intranz.) a se așeza în formă de cerc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online