română

Etimologie

Din a cercui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ʧer.ku.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cercuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cercuitor cercuitori
Articulat cercuitorul cercuitorii
Genitiv-Dativ cercuitorului cercuitorilor
Vocativ cercuitorule cercuitorilor
  1. persoană care face sau pune cercuri (la butoaie).


Traduceri

Anagrame

Referințe