cuceritor

română

Din a cuceri + sufixul -tor.

Declinarea substantivului cuceritor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuceritor	cuceritori
Articulat	cuceritorul	cuceritorii
Genitiv-Dativ	cuceritorului	cuceritorilor
Vocativ	cuceritorule	cuceritorilor

persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri.
bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus.
(adjectival) care cucerește.
Zâmbet cuceritor.