cetățenie
Etimologie
Din cetățean + sufixul -ie.
Pronunție
- AFI: /ʧe.tə.ʦe'ni.e/
Substantiv
Declinarea substantivului cetățenie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cetățenie | cetățenii |
Articulat | cetățenia | cetățeniile |
Genitiv-Dativ | cetățeniei | cetățeniilor |
Vocativ | ' | ' |
- condiția juridică de cetățean, situația de cetățean.
- Cetățenia unei persoane.
- A acorda cetățenie.
- A dobândi cetățenie.
Sinonime
- (jur.) supușenie, (impr.) naționalitate
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- Dublă cetățenie = stare de a fi cetățean a două state
Traduceri
drept juridic de cetățean
|
|