Variante

Etimologie

Din turcă kehaya.

Pronunție

  • AFI: /ke.haˈja/


Substantiv


Declinarea substantivului
chehaia
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chehaia chehaiele
Articulat chehaiaua chehaielele
Genitiv-Dativ chehaielei chehaielelor
Vocativ chehaia chehaielelor
  1. (reg.) șef al pădurarilor.
  2. (înv.) slujbaș vamal; șef de poștă.
  3. (înv.) intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora.
  4. (înv.) reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană.


Traduceri

Referințe