turc

română

Etimologie

Din turcă türk.

Pronunție

• AFI: /turk/

Substantiv

Declinarea substantivului turc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turc	turci
Articulat	turcul	turcii
Genitiv-Dativ	turcului	turcilor
Vocativ	turcule	turcilor

1. persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară de acolo.
2. (p.ext.) persoană de religie mahomedană.

Cuvinte derivate

• turcesc
• turcește
• turci
• turcic
• turcime
• turcism
• turcoaică
• turculeț
• turcă

Expresii

• Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui
• Doar nu dau (sau vin) turcii, = se spune spre a modera graba neîntemeiată a cuiva
• A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpățânat, a nu vrea să înțeleagă, a nu ține seama de nimic
• Turcul plătește, = se spune despre cineva care este silit să plătească, vrând-nevrând, paguba sau cheltuiala făcută de alții

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului turc
	Singular	Plural
Masculin	turc	turci
Feminin	turcă	turce
Neutru	turc	turce

1. care aparține Turciei sau turcilor; privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cruț

Referințe

• DEX '98 via DEX online