cheiță

română

Etimologie

Din cheie + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ke'i.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cheiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cheiță	cheițe
Articulat	cheița	cheițele
Genitiv-Dativ	cheiței	cheițelor
Vocativ	cheiță	cheițelor

1. diminutiv al lui cheie.
2. (pop.) cusătură (colorată) în zigzag, cu care se încheie marginile la o cămașă țărănească.
3. mică întăritură cusută la capătul unei tăieturi făcute într-o stofă, pentru a împiedica destrămarea materialului.
4. cheotoare subțire, făcută din ață.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cehăit
• achite
• chitea

Referințe

• DEX '98 via DEX online