chelălăi
română
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /ke.lə.ləˈi/
Verb
| Conjugarea verbului chelălăi | |
| Infinitiv | a chelălăi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(pers. 3) chelălăie |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să chelălăie |
| Participiu | chelălăit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre câini, rar despre alte animale) a scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din chelălăi.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru chelălăi.
Referințe
- DEX '98 via DEX online