chinonic

română

Etimologie

Din neogreacă κινονικων (τροπαριον) (kinonikón troparion) („cântare cântată în comun”).

Pronunție

• AFI: /kiˈno.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului chinonic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chinonic	chinonice
Articulat	chinonicul	chinonicele
Genitiv-Dativ	chinonicului	chinonicelor
Vocativ	chinonicule	chinonicelor

1. cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtășește preotul ce oficiază slujba.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online