chirigiu

română

Etimologie

Din turcă kiracı.

Pronunție

• AFI: /ki.riˈʤiw/

Substantiv

Declinarea substantivului chirigiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chirigiu	chirigii
Articulat	chirigiul	chirigiii
Genitiv-Dativ	chirigiului	chirigiilor
Vocativ	chirigiule	chirigiilor

1. (înv.) cel care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș.
2. (reg.) chiriaș.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online