strigătură
Etimologie
Din a striga + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /stri.gə'tu.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului strigătură | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | strigătură | strigături |
Articulat | strigătura | strigăturile |
Genitiv-Dativ | strigăturii | strigăturilor |
Vocativ | strigătură | strigăturilor |
- exclamație onomatopeică; (spec.) specie a liricii populare, de obicei în versuri, cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumețe ori cu conținut sentimental, care se strigă la țară, în timpul executării unor jocuri populare; chiuitură, strigăt.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online