chiuitură

română

Etimologie

Din a chiui + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ki.u.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului chiuitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chiuitură	chiuituri
Articulat	chiuitura	chiuiturile
Genitiv-Dativ	chiuiturii	chiuiturilor
Vocativ	chiuitură	chiuiturilor

1. faptul de a chiui; chiot, chiuit.
2. versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online