română

Etimologie

Din chiul.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
chiuli
Infinitiv a chiuli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
chiulesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să chiulească
Participiu chiulit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (fam.) a se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul.


Traduceri

Referințe