chiuli

română

Etimologie

Din chiul.

Pronunție

• AFI: /kjuˈli/

Verb

Conjugarea verbului chiuli
Infinitiv	a chiuli
Indicativ prezent pers. 1 sg.	chiulesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să chiulească
Participiu	chiulit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (fam.) a se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online