ciocnire
română
Etimologie
Din a ciocni.
Pronunție
- AFI: /ʧjok'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ciocnire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ciocnire | ciocniri |
| Articulat | ciocnirea | ciocnirile |
| Genitiv-Dativ | ciocnirii | ciocnirilor |
| Vocativ | ciocnire | ciocnirilor |
- acțiunea de a (se) ciocni.
- lovire (însoțită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură.
- (fig.) luptă între interese sau idei diferite.
- (fig.) bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online