ciupeală

română

Etimologie

Din a ciupi + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ʧi.u'pe̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului ciupeală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciupeală	ciupeli
Articulat	ciupeala	ciupelile
Genitiv-Dativ	ciupelii	ciupelilor
Vocativ	ciupeală	ciupelilor

1. faptul de a ciupi.
2. (fig.) (fam.) însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc. furt mărunt, furtișag.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online