clăbuc

română

Etimologie

Din bulgară клабук (klabuk). Confer sârbo-croată klobuk.

Pronunție

• AFI: /kləˈbuk/

Substantiv

Declinarea substantivului clăbuc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clăbuc	clăbuci
Articulat	clăbucul	clăbucii
Genitiv-Dativ	clăbucului	clăbucilor
Vocativ	clăbucule	clăbucilor

1. spumă făcută de săpunul amestecat cu apă.
2. spumă care apare la suprafața unor lichide când sunt agitate, când fierb sau când fermentează.
3. salivă spumoasă, albicioasă (și cu bășici).
4. sudoare spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina efortului și a căldurii.
5. (rar, la pl.) rotocoale de fum sau de aburi.

Cuvinte derivate

• clăbuci

Expresii

• A face clăbuci la gură = a vorbi mult și cu furie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online