Etimologie

Din latină fervere.

Pronunție

  • AFI: /'fjer.be/


Verb


Conjugarea verbului
fierbe
Infinitiv a fierbe
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
fierb
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fiarbă
Participiu fiert
Conjugare III
  1. (v.intranz. și tranz.) a trece sau a facetreacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață.
    Ceainicul fierbe.
    Apa fierbe.
  2. (v.intranz.) (despre unele lichide și amestecuri) a fi în stare de efervescență (din cauza fermentării).
    Mustul fierbe.
  3. (v.intranz. fig.) (despre apa unui râu, a unei mări etc.) a se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase.
  4. (v.intranz.) (despre alimente) a se afla introdus într-un lichid care fierbe, pentru a deveni bun de mâncat.
  5. (v.tranz.) a supune un corp acțiunii fierberii apei.
    Fierb rufele.
    Fierb firele de tort.
  6. (v.intranz. fig.) (despre oameni) a fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat.
  7. (v.tranz.) a necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune.
  8. (v.tranz.) (rar) a pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace.
  9. (v.intranz. fig.) (despre spații din natură) a vui, a răsuna, a clocoti de zgomot.
    Valea fierbe.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc
  • A fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic = în gastronomie, mod de a prepara un aliment într-un lichid (apă, zeamă, supă) care fierbe
  • A fierbe în clocot = într-un lichid care face valuri
  • A fierbe fără clocot = a poșa
  • A fierbe înăbușit = cu puțin lichid, în vas cu capac
  • A fierbe în aburi = într-o oală specială cu grătar sau sub presiune, fără ca alimentul să fie imersat în lichid


Traduceri

Referințe