clănțăi

română

Etimologie

Din clanț + sufixul -ăi.

Pronunție

• AFI: /klən.ʦə'i/

Verb

Conjugarea verbului clănțăi
Infinitiv	a clănțăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	clănțăiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să clănțăiască
Participiu	clănțăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a clănțăni.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clatină
• încalță
• năclăit

Referințe

• DEX '98 via DEX online