clănțănit

română

Etimologie

Din a clănțăni.

Pronunție

• AFI: /klən.ʦə'nit/

Substantiv

Declinarea substantivului clănțănit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clănțănit	invariabil
Articulat	clănțănitul	invariabil
Genitiv-Dativ	clănțănitului	invariabil
Vocativ	clănțănitule	invariabil

1. faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online