clănțănit
română
Etimologie
Din a clănțăni.
Pronunție
- AFI: /klən.ʦə'nit/
Substantiv
| Declinarea substantivului clănțănit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clănțănit | invariabil |
| Articulat | clănțănitul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | clănțănitului | invariabil |
| Vocativ | clănțănitule | invariabil |
- faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online