clavecin
română
Etimologie
Din franceză clavecin.
Pronunție
- AFI: /kla.veˈʧin/
Substantiv
| Declinarea substantivului clavecin | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clavecin | clavecine |
| Articulat | clavecinul | clavecinele |
| Genitiv-Dativ | clavecinului | clavecinelor |
| Vocativ | clavecinule | clavecinelor |
- vechi instrument muzical cu claviatură și cu coarde, asemănător cu pianul; clavicimbal, cembalo.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online