claviatură

română

Etimologie

Din germană Klaviatur.

Pronunție

• AFI: /kla.vjaˈtu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului claviatură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	claviatură	claviaturi
Articulat	claviatura	claviaturile
Genitiv-Dativ	claviaturii	claviaturilor
Vocativ	claviatură	claviaturilor

1. totalitatea clapelor la pian, la orgă, la acordeon, la mașina de scris etc.
2. totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online