Etimologie

Din a clocoti + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /klo.ko.ti'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
clocotitor
Singular Plural
Masculin clocotitor clocotitori
Feminin clocotitoare clocotitoare
Neutru clocotitor clocotitoare
  1. (despre lichide sau materii lichefiate) care clocotește; fierbinte.
  2. (despre mase de apă) agitat și zgomotos.
  3. (fig.) (despre sentimente, pasiuni, gânduri) aprins, gata să se dezlănțuie.
  4. (fig.) răsunător, zgomotos.


Traduceri

Referințe