clocoti

română

Din slavă (veche) klokotati.

Conjugarea verbului clocoti
Infinitiv	a clocoti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	clocotesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să clocotească
Participiu	clocotit
Conjugare	IV

(v.intranz.) (despre lichide) a fierbe cu clocote.
(v.intranz.) (despre ape, râuri, șuvoaie) a se agita puternic și zgomotos.
(v.intranz.) (fig.) (despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gândurile lor) a ajunge la un înalt grad de intensitate; a fi gata să se dezlănțuie.
(v.intranz.) (fig.) a răsuna cu putere; a vui.